Home | Aikido | Aikido Copii | Taiji Quan | Stretching | Library
 
 

 

SAPIENȚA
SAPIENȚA
Cocorii zboară unde vor ei
  dan.ene - despre înțelepciunea cea care se cuvine
 
În clipa de față, pentru mine înțelepciunea reprezintă capacitatea superioară de analiză și sinteză, capacitatea de înțelegere și de judecată a ființelor, lucrurilor și faptelor lumii. În ultimul timp, acest exercițiu îl trăiesc cu mare teamă și îmi este greu să vă spun și de ce. Exercițiul cu înțelepciunea mă îndeamnă la ponderație, la obligativitatea unei analize și sinteze de proporții a propriei ființe în raport cu celelalte. Coborâtă în firescul zilei, înțelepciunea mă ajută să mă bucur cât mai mult de cele două mari daruri: Viața și Libertatea. Știu că înțelepciunea nu mă ferește de suferință dar îmi este un bun companion ce nu mă lasă singur în fața inevitabilelor greutăți ale vieții. Aceasta este rădăcina seninătății și ușurinței cu care trec peste multele grele ale vieții. Atingerea înțelepciunii cere timp, cere multe încercări în care virtutea și puterea omului sunt supuse la infinite situații. Cine se grăbește în a atinge înțelepciunea va sfârși în confuzie și nefericire - acesta este prețul.
 
● Zece oameni, o mie de oameni pot fi uniți atâta timp cât ei obosesc pentru același țel. Odată așezați, din țelul inițial, fură un fragment și fiecare individ în parte își croiește propriul drum spre confortul acelui idei, unitatea fiind principala piedică în manifestarea opiniei autonome.  
• Când pe o cărare îngustă doi înțelepți întâlnesc un idiot, ăst din urmă îi mută în prăpastie.
• Idiotul are tupeul ca odată ce a scuipat în sus scuipatul să și-l recupereze, ca mai apoi, senin, să dorească să te sărute pe buze.
• La idiot, morala, are valabilitate numai daca e una senzorială, cu bâta. Altfel nu ești în platoul lui de percepție.
• Numai un om îl poate învăța pe alt om despre cele ale omului. Despre cer doar cerul te învață, despre pământ doar pământul te învață. De aceea dialogul omului cu alt om se numește educație, pe când dialogul omului cu natura (cosmosul) se numește civilizație.
• Discernământul te ferește de judecata la grămadă.
• Să nu judeci este un îndemn sănătos, pentru că odată judecată o ființă, un lucru sau un fapt, acea judecată se transmută în prejudecată care este extrem de acaparatoare. A fi autonom față de judecată ... interesant nivel de dezvoltare.
• De-a lungul istoriei marile idei au sfârșit în uitare pentru că există cele două invariabile piedici: de regulă n-ai cu cine; a doua e ... aflarea în treabă a celor din prima categorie.
• Un singur punct comun există între un măgar și un înțelept - amândoi sunt de neschimbat.
• Ignoranța e noaptea minții, doar că e o noapte fără lună și stele.
• Oamenii, în natura lor sunt asemănători, patrimoniul obiceiurilor îi face diferiți. Mama Natură ne naște în chip egal, educația deosebește om de om.
• În viață nu contează cât de mici faci pașii, important e să nu te grăbești ori să te oprești.
• În apele dulci ale democrației, cel mai bine se simt răpitorii de speranță.
• Când începi a vorbi mai mult decât e necesar, aproape întotdeauna spui și ce n-ar trebui spus.
• Nu toți cei cu barbă mare și părul cărunt sunt înțelepți.
• Un înțelept care-și uită maximele e unul ce merge spre esența lor.
• Legea nu trebuie să stabilească nici adevărul și nici dreptatea, cum nici Justiția nu trebuie să lupte pentru adevăr ori dreptate. Legea e doar un îndreptar de fapte și lucruri ce face ca morala arhetip și virtuțile omul curat să fie cinstite și păzite de viclenia omului rău. Ce este un judecător? Este un păstrător și păzitor de Lege, judecata judecătorului fiind actul prin care chipul omului viclean este dezvăluit și arătat poporului, ființa, faptele și lucrurile lui fiind supuse Legii.
• Îmi place să cred că Viața este lipitura invizibilă dintre trup, minte și suflet ... Moartea nefiind altceva decât distanța dintre ele.
• Soarta e ușuratica mișcare a lucrurilor, faptelor și făpturilor, pe când înțelepciunea e guvernarea acestora.
• Iubim și ne atașăm de cele muritoare, disprețuim și urâm pe cele nemuritoare.
• Relele niciodată nu vin din senin. Ele vin să completeze golul lăsat de puținul bine făcut.
• Văzute printr-un geam murdar, toate zilele sunt gri.
• Un înțelept când construiește, înainte de a pune fundația prima dată sădește speranța în ea.
• Mântuirea omului poate veni prin via contemplație fie prin acțiunile lui. Niciuna nu e superioară celeilalte. Primează doar îndemnul firii spre ce trebuie să te îndrepți.
• Când o roată se învârte, puțini sunt aceia ce observă pedala care urcă, pedala ce coboară.
• Că urci, cobori, e totuna când ești aceiași spiță a roții.
• Nu compara capul limpede al înțeleptului cu capul tulbure al prostului.
• În rutina zilnică a unui înțelept există trei momente fundamentale în realizarea unei dezvoltări sănătoase. Prima este contemplarea necesară lărgirii inimii. Al doilea este raționamentul necesar înălțării minții. Al treilea și nu cel din urmă este exercițiul fizic trupului în a se păstra pline de energie și vigoare.
• Înțeleptul știe măsura faptelor, lucrurilor și făpturilor. El nu le urmează pe toate cum nici nu se opune fiecăreia.
• Când faci ceea ce trebuie, vei avea mai mult timp să taci. Tăcând te afli mai repede.
• Nu te poți cățăra în vârful copacului șiroind tot a noroi.
• Dacă până și cele mai mărunte sunt de la Cer și Pământ (Dumnezeu) și nimic de la om, când te faci proprietar pe ceva gândește-te de la cine ai furat.
• Focul mare din scântei mici se aprinde.
• Sub jarul nestins niciodată nu baga lemne uscate.
• Ursului căruia îi place mierea mănâncă și fagurele.
• Cunoști treimea ta ai cunoaștere despre tine. Contempli viu treimea lumii ai cunoașterea veacurilor. Sau, cutezi a cunoaște treimea lumii, întâia dată deosebește treimea ta.
• Alegerile omului devin din ce în ce mai grele cu cât darul sau răsplata sunt din ce în ce mai mari.
• Când poporul se smintește, lunaticul, nebunul devine stăpân.
• Legile Cerului și Pământului sunt curate, gura oratorului poate fi infectă.
• Când îți cunoști mama și tatăl ști pe cine iubești.
• Tot ce e strălucitor în viață este precum strălucitorul cârlig care agață peștele care mai apoi este scos din fluxul lui de viață.
• Ciocanul mare nu se teme să întâlnească nicovala mare.
• Și neghiobii merită o judecată și o morală curată, că oricât de îngrădită le e firea, vine și o vreme când mintea le vine la cap contrar tuturor nădejdilor.
• Înțeleptul nu e temător de moarte că pururea e în așteptarea ei.
• Viața e o roată ce se învârte fără de rânduială. Cu înțelepciune și cu măsura vieții, poți evita să dai în gropile în care cad toți adormiții.
• În cuvinte frumos rostite poate vorbi și ipocritul și hoțul și neghiobul, sfântul și înțeleptul. De aceea Cerul și Pământul vorbesc cu omul doar prin cuvinte neumblate.
• Cerul și Pământul îți pot orice și oricât. Ceea ce niciodată nu vor ierta niciodată e răutatea cu care faci rău.
• Un sărac poate iubi un bogat. Bogații se iubesc numai între ei.
• Poți să fii sărac, niciodată să nu fii ieftin.
• Vorba mentorului meu I.Iorga: ”așa s-a călit oțelul, din fier s-a făcut lemn”.
• Când zapcii aleargă poporul desculț, pregătește-te, că vremea liniștii e pe sfârșit.
• Orb nu este acela care nu vede, ci este acela care nu vede răul faptei lui.
• Cruți limba, atunci acele cuvinte nespuse rămân ascunse și poate într-o zi te vei împăca cu ele.
• Martirii unui popor sunt martorii demnității în fața Cerului și Pământului.
• Răul nu suportă corecția. Singura opțiune împotriva răului e lupta, înlănțuirea și priveghiul ca nu cumva viclenia să-l facă scăpat.
• Trupul se tămăduiește cu leacuri, sufletul cu rugăciune și mintea o tămăduiești cu fapta bună.
• Cuvântul risipește, cuvântul adună.
• Puterea unui om bogat constă în ceea ce are. Puterea unui om sărac constă în ceea ce nu poate pierde.
• Până și cei mai puternici oameni ai lumii trăiesc cu frică. Frica ca cineva să le ia puterea.
• Dacă te cunoști știi de unde vii, dacă te dobândești știi cine ești, dacă te dăruiești știi unde ajungi. 
• Patima ucide trupul, răutatea sfârtecă sufletul, nedreptatea duce mintea în boală.
• Trainica veghe asupra cuvintelor, asigură odihna lor.
• Deschide des ușile înțelepților decât pe cele ale bogaților.
• Înainte de a fi puternic fii temător, înainte de a dobândi nu nesocoti, înainte de a te pocăi vindecă-te.
• Dacă un om îți este necunoscut, înainte de toate cinstește-l. Așa îl vei cunoaște mai repede.
• Viața fără de țel e ca alergatul în gol. Sfârșitul te găsește obosit și confuz ca la început.
• Visul majorității muritorilor este viața veșnică și tinerețea fără bătrânețe. Nimic mai greșit. Țelul suprem al unui inițiat este călcarea morții cu propria moarte și, odată învinsă, veșnicia capătă sens.
• În fața adevărului ai două alegeri: îl poți clama sau, îl poți trăi.
• Când ești mic printre oameni, dai socoteală oamenilor. Cu cât ești mai mare printre oameni cu atât mai mult te apropri de socoteala lui Dumnezeu.
• În vocea unui înțelept, gluma trebuie să fie rară și la vreme potrivită.
• Că te-ai născut nu stă în puterea ta. Dar a trăi demn și frumos stă.
• Ajuns printre înțelepți fă bine să taci și ascultă.
• Cuvintele care chipurile întăresc viața sunt vorbe goale. Doar viața poate întări cuvintele.
• De râs râde și prostul și înțeleptul. Doar ultimul cu râsul lui vindecă.
• Înțelepții niciodată nu iau în râs puținul altora.
• Când vorbești sau taci este o alegere. Important e să vorbești atunci când chiar nu trebuie să taci.
• Când sunt mulți nu vorbi primul, când sunt puțini nu vorbi ultimul.
• Tristețea și insuccesul te modifică, fericirea și succesul te modelează.
• Cel mai crunt tiran e acela care dorește cu orice preț să te facă să uiți cine ești.
• Unele cuvinte dor mai tare decât o piatră.
• Despre Dumnezeu, cei mai mulți oameni au o opinie. Puțini îl trăiesc cu credință.
• Ce cinstești aia te va și stăpâni.
• Cerul și Pământul deși nu cer, nu duc lipsă de nimic.
• Majorității li se injectează în credința privată că în viață, cea mai importantă lucrare a omului e să facă bine, să iubească și să atingă pacea. Falsă credință. Cea mai mare lucrare a omului e să oglindească Totalitatea prin propriul trup, minte și suflet.
• Un înțelept nu te învăță prin cuvintele lui ci prin propria-i chibzuință.
• Omul rupt de dialogul cu Cerul și Pământul dorește cu orice chip progresul. Înțeleptul îmbrățișează evoluția.
• În vechime se spunea că ... cel puternic numește lumea. Omul de azi a cam uitat de această măsură și de aceea și atâta confuzie.
• Înțeleptul are putere peste cuvinte pentru că își stăpânește bine pântecul și tot ceea ce e sub pântec.
• Cunoști vorbe, cuvânți mult. Cunoști Cuvântul te face scurt la vorbă.
• Ca o regulă pentru majoritate, pentru a împinge un om în păcat nu-ți trebuie mare inginerie. O face singur dacă îi furi libertatea.
• Nătângul, când vede că nu te poate convinge te amețește. Când vede că vrei să te dezvolți, face să te îndoiești.
• Înțeleptul nu se ostenește a salva de la înec pe cei ce nu știu a înota, ci are grija ca pe unul care știe a înota să nu lase să cadă în grămada cu înecați.
• Ochiul care nu deosebește pe jos lucrurile mici și neînsemnate, nu are cum a vedea pe cela mari și importante care zboară peste capul multora dintre muritori.
• Când eram mic, bunicul îmi spunea că ... nu toate lucrurile, faptele și făpturile lumii sunt date omului spre a se folosi, și cine realizează asta, înțelepciune se numește. Bunica îmi spunea că ... nu tot ce se lipește de palma omului e și spre folosul lui.
• Pentru un om cu frică de Cer și Pământ, proverbul este o sentință. Pentru cei mulții, proverbul rămâne o poantă.
• Zâmbetele și florile sunt la fel atât în Rai cât și în Iad.
• Cu un adevăr poți răni lumea. Rănește-te numai pe tine, doar așa vei fi util lumii.
• Înțeleptul guvernează cu o șoaptă, tiranul se simte auzit numai dacă urlă.
De cele mai multe ori când taci cu înțelepciune, tăcerea improvizează.
• Înțelepții și sfinții au ascultare într-o societate care le prețuiește învățătura. Pentru o altfel de societate ei sunt incomozi, deci trebuiesc eliminați.
• Fii fericit oriunde, acolo e și prezentul.
• Visul urât din zi, noaptea niciodată nu va deveni frumos.
• Tăria, rezistența și unitatea unui stă în cea mai slabă verigă.
• Când poți să dai uitării tot ceea ce ți-e frică să pierzi, abia atunci poți spune că guști din fructul înțelepciunii.
• Odată cu precizia trupului vine și precizia minții.
• Deschide-te ca să poți deschide, întoarce-te ca să poți întoarce.
• Să accepți că ai pierdut aceasta este o reală virtute. Să îndrepți ceea ce ai îndepărtat prin pierdere aceasta este o reală putere.
• Pe omul invincibil nu te grăbi să-l învingi. Așteaptă că se va învinge singur.
• Dacă zilele ce le trăiești te epuizează, bucură-te, vei avea un somn odihnitor.
• Și bogatul poate avea puteri și virtuți, dar numai acela care realizează cât îi trebuiește ca să se considere un om bogat.
• Dumnezeu iubește în mod egal orice. Doar Satan e cel care îți inoculează convingerea că dintre toți și toate tu ești mai cu moț.
• Cerul și Pământul bogația și prosperitatea nu o blamează. Blamată e trăirea în lipsă de virtute, putere și înțelepciune.
• Prea multa îndestulare și bine, te invită la trăirea fără de Dumnezeu.
• Când un tânăr întreabă un înțelept pentru ce sunt bune vârstele omului, acesta îi răspunde: fiecărei vârste este dată o cunoaștere, în plus, ca să cunoști mai mult trebuie să pierzi la fel de mult ... și atunci, ca plată, Cerul și Pământul cer omului anii lui.
• Pentru înțelept, Înainte, însemnează trezirea ființei.
• Ușorul vieții e acel management anticipativ al dificultăților.
• Înțeleptul nu judecă cerșetorul, judecă cerșetoria.
• Cerșetoria cerșetorului are putere și virtute în fața Cerului și a Pământului decât dacă lui însuși și-a implorat-o.
• Orice trandafir ofilește chiar dacă nu-ți dorești și, te înțeapă chiar dacă nu-ți place.
• De înfăptuiești înseamnă că ai înțeles.
• Dacă iubirea noastră e singura posesie, ea nu e iubire.
• Mâini ocupate, picioare împleticite.
• Câți nu țin un pumnal ascuns într-un zâmbet?
• Nu vorbesc, cu excepția în care îmbunătățesc tăcerea.
• Gândurile bune deobicei sfârșesc în opoziția semenilor.
• Presimțirea morții ucide mai repede decât moartea însăși.
• Mai în glumă mai în serios, Satan este un exclusivist. El stă la masă doar cu cei drept-credincioși. Se roagă alături de cei croiți în prefecțiune și în Cuvântul lui Dumnezeu. E litera de lege. Ce e Hristos? Hristos aduce curățenie într-o prostituată, vindecă păcătoșii, predică mulțimilor murdare și înfometate. Pentru Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, înainte de toate este virtutea, legea fiind ultima ei întrebuințare.
• Iubirea nu e certitudine. Iubirea e sacrificiu croit în pânze de lacrimi.
• Noul satanism este religia descoperirii importanței propriei persoane. Prietene, Hristos te îndeamnă să descoperi semenii, aproapele, ființele, lumea lucrurilor și faptelor, tu fiind doar darul dobândirii.
• Căutând libertatea ești prizonierul ei.
• Știința, nu poate face diferența dintre Hristos și Satan, deoarece știința, e o categorie a cunoașterii, decelând doar interacțiunile lumii - forțele. Singura care are un fundament în a diferența dintre Hristos și Satan e teologia. Ea decelează scara intențiilor și energiilor lumii.
• Când știința încearcă să-l explice pe Dumnezeu și când religiile fac din Dumnezeu o știință, înseamnă că împărăția Răului e dezlegată.
• Cei ce nu cunosc ocultează. Cei desăvârșiți, arată și dezleagă.
• În viață ... una îți inchipui, alta trăiești, altceva plătești.
• Indiferența face ca un adevăr să sune gol.
• Ceea ce ne amintim este totuna cu ceea ce suntem.
• La îngâmfat, gafele sunt în responsabilitatea altora. Succesul se datorează numai și numai lui.
• Nebunul se bucură de orice câștig, înțeleptul se gândește cum să îl conserve.
• Fudulul face din succes spectacol, înțeleptul învățătură.
• Contează ceea ce știi dar și ceea ce faci cu ceea ce știi.
• O picătură de cunoaștere e mai valoroasă decât o mare de forță.
• Filozofic nu ai cum să atingi adevărul. Trăindu-te simplu, natural și firesc cred că da!
• Nu aștepta multe de la gura celui care se chinuie să-l demonstreze pe Dumnezeu.
• La adevăr Hristos a mai adăugat ceva, faptul că poate fi și viu.
• Adevărul nu te umple de certitudini, el te golește.
• Adevărul e folositor atâta timp cât este înțeles.
• Pentru un capitalist sadea, delicat nu este cât de scump impun un produs pe piață, ci cât de indispensabil te fac pe tine de acel cost.
• Mitul e o chemare nu o poveste. Simbolul este arhitectura ce împletește raționamentul cu emoția.
• Munca concretă te face anonim. Cel care o ia în derâdere, devine liderul lor.
• Adevăratul sens al inocenței s-a pierdut de mult, ea reprezentând respectul și încrederea în legi și adevăr.
• Pentru orice femeie frumoasă întotdeauna va exista un bărbat care s-a plictisit de ea.
• Dimineața întreabă-te, la prânz materializează frământarea, seara bucură-te de ea. Asta înseamnă să ai viziune.
• Ne naștem la nimereală, murim pe rând.
• Șapte boli nevindecabile macină desăvârșirea omului: pripita cunoaștere; greutatea bogăției; orgoliul care disprețuiește rațiunea; incapacitatea de a atinge sinele; insuficiența de Yin ori Yang; slăbiciunea extremă ce nu suportă echilibrarea; și nu ultima, credința orientată în neadevăruri. Ei bine pe astea cum să le vindeci?
• Viața e finită, doar moartea îți dezvăluie infinitatea și taman de ea ne temem cel mai tare.
• Când mintea unui neinițiat afirmă o mărime a cunoașterii, mentalul său rămâne ancorat în complementar sau comparativ.
• O minte otrăvită e cea care se luptă; o minte înțeleaptă e cea ce se înțelege; o minte așezată în sfințenie e cea care e clarvăzătoare; și, o minte care transcende e cea care nu se mai manifestă.
• Învață mai degrabă de la ceilalți că e mai ieftin. Învățatul pe proprie piele e un cost scump.
• Ipocrizie nu e să minți, ci să te faci că trăiești ceea ce exprimi.
• Când condamni, acel ceva nu-l mai poți folosi, astfel nu poate fi cunoscut în mod direct.
• Lumea iubirii e una mică atâta timp cât ea nu e guvernată de pace și echilibru.
• Virtutea e o sumă de compromisuri trăite în obscur.
• Distanța sterge strălucirile. Așa și sfântul, din egala lui distanță față de cauzalitate, el anulează diferențele lumii.
• Când credința nu se înrădăcinează pe minima cunoaștere a fizicii cosmosului, aceea nu este credință, e doar superstiție.
• Eruditul compară, sfântul dăruie. Eruditul analizează contrariile, sfântul le înțelege.
• Omul inferior se iubește pe sine, sfântul își iubește semenul ca pe sine. Omul inferior guvernează prin ceea ce nu pricepe, sfântul conduce fără să constrângă. Omul inferior facil apelează la forță, la sfânt forța îi vine din nevăzut. Omul inferior adoră fapta, sfântul trăiește prin așezare.
• Atașarea de viitor naște griji, speranțe, intenții, așteptări. Atașarea de trecut naște traume, regrete, amintiri. Astă dublă atașare te rupe de prezent, făcându-ți imposibilă "localizarea prezentului în interioara conștiință". Acum și aici este refuzul rătăcirii și ancorarea în punctul de minimă rezistență la lumea fenomenală. Punctul de minimă rezistență e și maximul de stabilitate a universului, e Dao.
• Suferim că facem corp comun cu ceea ce posedăm și că suntem scumpi nouă înșine.
• Deseori, mintea conduce pumnul și pumnul nu conduce la nimic bun.
• Ce îmi doresc la final de viață? Să fiu obtuz ca un țăran, precis ca o săgeată și de neatins ca o ceață.
• Diferența în contrariile lumii, nu se află în exterior ci în sinea lor.
• Lipsa contactului (măcar experimental) cu Dumnezeu hrănește îndoiala, iară îndoiala e copilul necredinței.
• Călătorind, duci mereu poveri cu tine.
• Locurile sigure rar oferă priveliști frumoase.
• Vântul ce bate împotrivă, corabia folosește la înaintare.
• Lucrurile, faptele și făpturile ce aparent sunt contrare curgerii, devin uneltele înțeleptului.
• Păsările în văzduh și peștii în apă nu lasă urme.
• Cine se chinuie a tăia o piatră de râu pentru a face din ea bijuterii?
• Cine dojenește o casă, suduie și pe cel care o locuiește.
• Ce e luminos umbre ascunde.
• Dacă ”ultima realitate” semnifică adevărul absolut, atunci mitul e adevărul penultim.
• Prin mit, popoarele antice au subliniat în expresii imuabile, natura ondulatorie a lumii.
• Limita omului e în nemulțumire.
• Cel ce stăpânește cetatea, stăpânește marginile împărăției.
• Pentru cei mai mulți, memoria e un trecut reținut în interior.
• Mai toți oamenii vor a dobândi omniprezența și omnicunoașterea. Rari sunt aceia care doresc a fi naturali, spontani și simpli.
• Starea de desăvârșirea nu recomandă castitatea ori practicile de amplificare. Desăvârșire e suprimarea risipei și chiar mai mult.
• Polarizarea omului pe o ideologie, pe o idee, pe un principiu, conduce la cristalizarea ei, ceea ce însemnează rigiditate și moarte.
• Pentru un adult, totala invulnerabilitate e impenetrabilitatea unei arhitecturi. Pentru un copil, defensiva totală e deschiderea totală - nimic nu poate fi atacat, nimic nu poate fie dărâmat, nimic nu poate fi distrus.
• Cea mai mică deviere la început de drum, te abate cu mile întregi de la destinația inițială.
• Oamenii, din când în când se împiedică de adevăruri. Perseverenți, mereu se ridică.
• A fi esențial însemnează forța de a anihila relativul.
• În vechime, înțelepții nu vorbeau cu ușurință, temându-se de rușinea ce-ar păți-o dacă faptele lor nu s-ar ridica la înălțimea cuvintelor. Azi ...
• Cunoaște ca un bărbat, înțelege ca o femeie.
• Ochi pentru ochi ... și uite așa am ajuns să trăim într-o lume de chiori și orbi.
• Când taci în fața unei fapte e o încuviințare.
• Lumina și desăvârșirea lumii nu vor pătrunde în tine prin înțelegerea lor, ci prin natura lor.
• Majoritatea suferinței din această lume vine din faptul că ceea ce iubim nu putem avea și că ceea ce avem nu putem iubi.
• Virtutea și puterea stau în inestimabila moderație, iară libertatea și înțelepciunea stau în știința de a guverna.
• Omul lipsit de putere și virtute, ce adună e și ceea ce risipește.
• Puterea și virtutea sunt precum armele. De le vânturi prea mult, ele ajung ca într-un final să fie nefolositoare.
• Când umpli o ceașcă de ceai până la refuz, orice mișcare o va face ușor de vărsat.
• Înțelepții și sfinții guvernează prin retragere.
• Mai ușor e să părăsești o navă goală, decât să încerci să păstrezi una plină când se scufundă.
• Cine păstrează trăirile nu le va putea păstra intacte mult timp.
• Cei mai mulți trăitori aleargă după mult pentru că le este teamă de puțin. Nu mulți realizează că în realitate, mai puțin înseamnă mai mult.
• Pentru un profan adevărurile sunt de neînțeles, pentru un discipol sunt copleșitoare iară pentru un sfânt adevărurile sunt simple.
• Mulți poeți făr de poezie, vor să trăiască viața ca o floare de cireș și oamenii să-și amintească de ei ca de zborul unui cocor. De aceea ... mulți poeți, puțină poezie.
• Maitre, îmi spunea odată că bine ar fi să iubesc puținul lumii. Azi, și eu le repet discipolilor mei: să începi a înțelege și a accepta toate neajunsurile lumii, să faci pace cu ele, abia atunci înțelepciunea sălășluiește în carnea ta.
• Când îți alegi casa uită-te la pământ.
• Adevărul diferențiază cuvintele, iubirea diferențiază relațiile, valoarea diferențiază mințile, dreptatea diferențiază guvernările, actualitatea diferențiază oamenii.
• Între cer și pământ doar omul consideră lupta un crez.
• Poți evita multe greșeli dacă te strădui să nu fii înaintea altora.
• Ce lăudăm și disprețuim.
• Un sfânt se diferențiază de restul omenirii prin faptul că cere nimic și dă totul.
• Inteligența nu e totul. Ajută, daaa nu desăvârșește.
• Tinerețea e boala care ține cel mai puțin.
• Sfântul se pune pe sine la urmă dar ajunge înainte.
• Cine nu plânge nu poate iubi. Apoi, iubirea nu se poate măsura în suspine și lacrimi.
• Un singură trăire a omului e îndrăzneață și copleșitoare - Iubirea. De aceea de cele mai multe ori încalcă orice regulă și nu căuta o rațiune în ea.
• Orice trăire copleșitoare lasă în urmă un semn cât de mic.
• Prefera pe nimeni și privește viața ca pe un tot.
• Ceea ce câștigi prin ceea ce pierzi e de mai mare valoare decât ceea pierzi prin ceea ce câștigi.
• Prea multă vorbă purtată cu înțelepciune aduce oboseală. Păstrează calea de mijloc dintre cuvânt și tăcere.
• Nu da cât îți poți dori și nu primi cât poți duce.
• Întărește-te din puținul multora că bună învățătură e să deslușești ce altul n-are.
• Înțelept ești când nu-ți arăți preferințele și privești totul cu o egală considerație.
• Războinicul imediatului e ucigașul eternului, însă cine pe cine ucide?
• Când omul ucide, el compară.
• Puterea de a alege ne definește, însă nu toți oamenii au puterea de a alege ceea ce trebuie.
• Ce este profeția? E un mod de vedea peste timp. Dar ce vede peste timpuri profetul? Acel motiv pentru care noi oamenii repetăm la nesfârșit greșelile trecutului.
• Moartea ... este deznădejdea celor care nu trăiesc vii.
• Când cunoști realitatea și simți adevărul nu mai contrazici pe nimeni.
• Maestrul perfect e acela care nu lasă nicio întrebare să răspundă.
• Mulți consideră indulgența o virtute. Ea poate fi cu condiția ca să aibă o morală. Când risipești cu ea, indulgența devine povară.
• Ce e firescul? Firescul e să realizezi cât de mult ai de pierdut că să cunoști cât de puțin ai de câștigat.
• Cum poți convinge o umanitate să se îndepărteze de Dumnezeu? Simplu, prima dată o convingi că nu există Diavol. Și uite așa asistăm la apariția unei noi religii universale - imbecilismul protestant.
• Ferește-te de erudiția exterioară. Orice studiu este interminabil, o rătăcire nesfârșită.
• Adevărul în pana poetului e unul personal. Adevărul în exercițiul maestrului face saltul către relativ. Doar în mâna sfântului, a înțeleptului, adevărul se relevă la scara lui universală.
• În lumea aceasta există făpturi, lucruri și fapte subtile pe care noi oamenii nu le vedem. Asta nu înseamnă că ele nu există. Esența antrenamentului, constă în a exersa într-atât de mult până când ajungi să fii pregătit să vezi, să simți și să folosești făpturile, lucrurile și faptele pe care ceilalți ochi nu ajung să le vadă. Colocvial, adevărurile și esențele nu pot fi atinse. Colocvial și Satan poate avea un discurs atractiv despre adevăr, iubire, armonie și câte și mai câte esențe ale lumii ... noroc că practica face diferența.
• Când virtutea devine o preocupare selectivă, ea se degradează.
• Cât timp perla trăiește în scoică, singura valoare generată de perlă este suferința.
• Un deget îndreptat spre Lună nu este Luna însăși.
• Corupția este o pârghie prin care cei ce fură îi aduc la același nivel de trăire pe cei ce încă se mai cred cinstiți.
• Când un spadasin nu mai cunoaște păreri personale, se contopește cu CALEA.
• Pentru un războinic, instinctul nu reprezintă altceva decât educarea imprevizibilului. Sau, spontaneitatea este un act profund educat.
• În astă viață, din toate cele câte îți sunt date, nu toate îți sunt de folos.
• Cei care vor să atingă grabnic înțelepciunea, vor sfârși în confuzie și nefericire.
• Injustul nu poate cultiva corectitudinea.
• Asediul Inocenței - la scară planetară, sunt zilele când inocența e sub un asediu fără de scăpare al mediocrității și corupției. Off, nu e bine sub niciun chip! Europa a intrat într-un joc al stupidităților și pașilor fără de viitor, America se împiedică la fiecare gest în propria-și ipocrizie și lipsă de viziune, țările puternice ale orientului așteaptă ca în clipa când "doi se ceartă al treilea să câștige", iară Rusia, paradoxal dar și ca o ironie a sorții, pentru prima dată în istoria aia de care am habar, acționează legitim. Dar ce mai contează într-o lume în care inocența e asediată de mediocritate și corupție. Întreb și eu retoric, cine să mai aibă forța a reacționa la o astfel de depreciere globală? Răspunsul meu e că nu se mai poate face nimic. Adică omul, celui care i-a fost dată viața întru păstrare și păzire, nu-și mai poate exercita scopul și rolul dat de Creator în Creație. Maestrul meu, în clipele când își mai permitea să exteriorizeze, spunea în surdină: "omul începe să părăsească Calea, iară Calea nu e o alegere - e o datorie, e o lucrare". Ofta și resemnat se reîntorcea la rutina exercițiului care îl mântuia. Asediul inocenței e momentul când în jur vezi doar jaf, finalul jafului fiind jertfa celor cărora nu le-a mai rămas nimic. Asediul inocenței e atunci când vezi cum statul în structura lui fundamentală, atacă virtutea și puterea celor câteva categorii valorice ce formează o națiune: Individul; Familia; Credința; Tradiția; Conștiința. În clipa de față, la scară planetară acest jaf e în faza de desăvârșire ... și mă întreb, cine să se opună acestui ciclu al distrugerii? Momentan nimeni ... că oricum jertfa o vor face-o cei cărora nu le-a mai rămas nimic! De aceia ne îngrămădim cu toții să fim cumva în barca celor care nu au pierdut chiar totul. De aceia interioara resurecție pe care o năzuim și resimțim cu toții ... o lăsăm în seama altora. De aceea spun: ... off, off prieten drag, nu e bine sub niciun chip!
• Îndestulează-te din risipa altora și vei cunoaște cealaltă față a fericirii.
• Ce e liniștea decât un zgomot care nu te deranjează.
• Soluția oricărei probleme dacă nu este în mintea ta atunci e în sufletul tău. Dacă nu e în sufletul tău atunci e în corpul tău. Dacă nici în corp nu e, cu siguranță rezolvarea se află în oamenii de lângă tine. Întoarce-te cu fața către semenii tăi că de cele mai multe ori soluția problemei tale în ei le găsești.
• Neconvinsul de azi e convingătorul cel din urmă.
• Dacă nu am îmbătrâni, am trece pe lângă înțelepciune în mare grabă.
• Furăm fragmente de viață cărora le dăm judecăți fundamentale.
• Înțeleptul trăiește ca să-și ascundă crezurile, pe când novicele trăiește ca să-și împărtășească convingerile.
• cele trei mari capcane în calea desăvârșirii sunt: a te lăsa cucerit de ideea că a lua câte puțin din fiecare metodă spirituală consacrată, duce la un rezultat bun. O a doua capcană e îmbrățișarea ideii că a fi discipolul unui maestru nu e întru-totul necesar. A treia mare capcană reprezintă apetitul de cuvinte și comoditate ce lucrează în detrimentul exercițiului.
• Adevărul dezbină și pe cei care încă mai cred în el.
• Cărturarii nu pot fi înțelepții, daaa nici înțeleptului nu-i șade bine a fi cărturar.
• Înțelepciunea e o lucrare ce nu ține de cât de învățat ești. Ține mai degrabă de câtă iubire poți să dărui și celor care nu o merită.
• Nu du ambele mâini în aceiași direcție. Nu-ți pune agoniseala într-un singur buzunar. Nu-ți descărca toate așteptările într-un singur om. Nu aștepta ca ziua de mâine să-ți împlinească toate speranțele. Când mergi înainte pregătește-te să mergi și înapoi. Când dăruiești nu dăruii totul într-un singur sens. În arta ta nu uita că pentru orice pas plin, înainte de toate există un pas gol.
• Când nebunii și zevzecii sunt la mare căutare, ascunde-te, altfel lumea te va confunda cu ei chiar dacă ești în opozabilitate.
• La temelia oricărui popor puternic stau 9 arte: cântul, dansul, caligrafia, privitul, sculptatul, povestitul, clăditul, contemplarea și ... natura de a fi. Fără ele nu suntem decât niște indivizi.
• Simplitatea adevărului nu este atractivă.
• Raportat la adevăr, minciuna e mult mai atractivă. De ce? Simplu - pentru adevăr trebuie să muncești o viață, pe când pentru o minciună nu ai nevoie decât de o clipită ca să o enunți.
• În mod paradoxal, între un adevăr și o minciună, omul cere ca adevărul să fie demonstrabil, minciunii nefiindu-i impusă nicio condiție.
• Cum deosebești în faptă un mediocru de un om superior? Simplu, dă-le la amândoi o coală de hârtie A4 și mediocrul imediat se pune a face ceva cu ea.
• Cum deosebești în vorbă un mediocru de un om superior? Spune trandafir și mediocrul imediat îl va înconjura cu "talente".
• Mediocrul în orice spin vede un trandafir.
• Obișnuința e o închisoare ce nu are nevoie de garduri și sârmă ghimpată.
• Când repeți, nu o faci ca să te perfecționezi, ci ca să renunți la ce e lipsit de folos.
• Sabia întotdeauna e aceiași chiar și în mâini diferite.
• Povestesc numai cei care trăiesc.
• Sclavul e mai sclav dacă își pierde stăpânul.
• Nu-ți dori să fii sănătos. Dorește-ți să nu fii bolnav.
• Moartea e retragerea existenței manifestate în natura ei esențială.
• Într-o minte strâmbă până și lucrurile drepte dau să se strâmbe.
• Cine nu sapă după trecut, viitorul nu-l deosebește.
• Ca și Dumnezeul cel Mare, Adevărul infinit nu poate fi exprimat. Atunci adevărurile exprimate ce sunt?
• Omul atinge adevărul după un îndelung sacrificiu și o îndelungă educație. Răul oferă omului un "adevăr" virtual, ușor de atins, ușor de manipulat.
• Răul nu dorește contestarea adevărului. Dorește doar ca din când în când să te îndoiești de el.
• Pentru rău, nu cunoașterea adevărului este periculoasă, ci aflarea omului în lucrarea lui.
• Răul nu se teme de adevăr. Se teme doar de faptul că cineva îl poate asculta și atunci adevărul lucrează, materializează.
• Sărăcia e ca și glodul cleios al stepei. Dacă te zbați să ieși din strânsoarea ei, cu atât mai tare îți smulge hainele de pe tine.
• Omul nu se teme de lege. El se teme de Dumnezeu. Omul nu se teme de pedeapsa omului dar se teme de pedeapsa lui Dumnezeu.
• Când morala e mai puternică ca legea atunci oamenii au credință în Dumnezeu. Când legea detronează morala, Dumnezeu în puțini oameni mai poposește.
• Libertatea omului vine din fuga de păcat pentru că una pe alta urmează. Din nefericire oamenii adoră păcatul și de aici și nesfârșita lui sclavie ... pentru că una pe alta urmează.
• În anii pe care îi trăim, marea lucrare a răului e să realizeze ruptura fizică dintre om și Dumnezeu. Odată realizată această lucrare, pământul va fi împărăția lui și el împăratul oamenilor, că rege îți este acela la care te închini și nu acela în care crezi.
• Floarea absolută e floarea de cireș, omul absolut e omul samurai.
• În țara unde toată lumea se descurcă cum poate, se va ajunge într-un punct în care nimeni nu se va mai putea descurca.
• Credința mea e că Hristos a fost condamnat de popor și răstignit de savanții templelor nu pentru faptul că s-a numit ”Fiul lui Dumnezeu”, ci pentru faptul că a scos adevărul din ocult, făcându-l simplu, firesc și natural pentru omul străzii.
• "Murim câte puțin în fiecare zi" ... e inepția ridicată la mare grad de "adevăr și filozofie". Hristos ne învață altceva. Cu fiecare zi, învățăm ce e Viața, și puțin câte puțin, zi de zi, învățăm a fi vii, că temelia firii nu e în Moarte ci în Veșnica Viață. Eu sunt Calea, Adevărul și Viața ... Doamne ce chintesență!
• Joaca e o reflectare a libertății și purității de a trăi.
• Cel mai frumos frumos e în trecător.
• De mi s-ar da voie să duc cu mine ceva dincolo de moarte, aș avea un bagaj mic în care aș înghesui iubirea-mi, inocența-mi și isprava jocului. De atâta am nevoie ca să dărui fericire.
• E greșit să se spună că zilele binelui sunt numărate. Eu spun altceva. Spun că răul a început să ne numere zilele.
• Competiția și desăvârșirea sunt două aspirații diametral opuse. Prima e agitația unui om printre oameni, pe când desăvârșirea este o cunoaștere pas la pas alături de Dumnezeu.
• Prostia tolerată dă prostului convingere.
• O societate excesiv de tolerantă este ultima expresie a unui trecut luminos ce aduce cu sine doar întunericul.
• Incompetența de azi face ca lucruri și fapte care altădată erau normale, azi să fie trăite ca situații limită.
• Orice cărare e bună atâta timp cât are și cale de întoarcere.
• Luptând pentru o cauză, de cele mai multe ori sfârșești prin a fi un cumplit agresor.
• Nu pune niciodată frica în fața visurilor tale.
• Și înțeleptul și imbecilul se pot sacrifica, doar că în sacrificiul înțeleptului, folosul e bine cântărit.
• În timp ce fluviile uriașe curg în liniște, pârâiașele răzlețe se prăvălesc în mare zgomot.
• Omul își redobândește omogenitatea printr-o singură trăire - Iubirea.
• Cerul cu stele se reflectă în fiecare ochi de apă și, în fiecare ochi de apă există câte un cer cu stele.
• Azi se pune preț numai pe ... ceea ce crede fiecare.
• Nu voi atinge niciodată cunoașterea absolută, daaa măcar am avut curajul și puterea de a gândi.
• Mai tot omul pocnit de iubire devine poet.
• Fără o lampă în mână, în noapte oricine e orb.
• Dușmanul credinței este confortul. Dușmanul dialogului cu Dumnezeu e trăirea dualistă.
• Un secret al fericirii e să-ți dorești cât mai puține sau chiar nimic. Un alt secret al fericirii ... e să ai memorie slabă.
• Bărbații au pretenția că sunt puternici - femeile îi înțeleg.
• Un bărbat nu poate iubi un milion de femei, în schimb o femeie poate iubi într-un milion de feluri.
• Viața fiind un dar nu e cântărită după ce ai ci după ceea ce dai.
• Nu te gândi la ceea ce ar putea fi, poți pierde ceea ce este.
• Un singur lampion nu va lumina niciodată ca o mie de lampioane. Însă acolo unde e întuneric, un lampion aduce îndestulată lumină.
• Cheltuim enorm de multe resurse ca să avem. Acuma le drept vorbind ... ce să avem?
• Grijile, îți îmbolnăvesc mintea, la rându-i ea se răzbună pe slujbașii ei.
• Primul pas spre sănătate e un zâmbet. Al doilea e să păstrezi zâmbetul în cămara inimii.
• Cea mai liberă existență e aceea pe care nu pui preț.
• Fii bucuros când Dumnezeu abia te atinge cu un deget și grabnic temător când el se sprijină pe tine.
• Omul superficial ia aparența ca de bună, construind după ea păreri și reguli.
• În vechime se spunea că atunci când văzutul se mișcă, e pentru că înainte de asta s-a mișcat nevăzutul. Împreună cântăresc Ultima Realitate.
 
 
 
 

site actualizat în 03 septembrie 2017
copyright © 2007–2017 academia de arte marțiale mizuno - toate drepturile rezervate